Grafitti

Graffiti Culture

“Nu se poate sa fii DJ fara sa stii ce-i un scratch.

Nu esti MC daca taci cand de fapt tre` sa ataci.

Nu esti graffer daca faci desene dar nu stii ce faci.

Nu esti bboy cand pe manele te rupi in discoteci in draci.”

Cred ca toata lumea stie ce e un graff si oricine a facut un graffiti odata chiar daca nu l-a facut cu un spray sau carioca speciala.Oricine a fost copil si a desenat cand era mic un desen cu creta pe strada sau in fata blocului;ala tot un fel de graff era.In ansamblu toata lumea cunoaste termenul de "graffiti" avand fiecare cate o notiune cat de mica despre acesta.Dar sa lasam vorbaria si sa incepem cu cateva notiuni introductive despre aceasta cultura iar apoi voi extinde cu o clasificare si cu istoria acestei culturi.

Graffiti este un termen general referitor la inscriptii caligrafiate sau imagini pictate sau gravate pe pereti sau alte suprafete publice sau private, care nu sunt destinate acestui scop. Când este facut fara consimtamântul proprietarului, constituie vandalism (care este ilegal).

Graffiti a existat înca din antichitate, în perioada Greciei antice si a Imperiului roman. Cu cat locul este mai privat, mai ilegal, cu atat este o performanta mai mare sa il faca. Din aceasta cauza o sa gasim o gramada de greffiti-uri in statile de metrou/autobuz. Graffiti-ul nu e doar un simplu text ci este un desen care trebuie sa fie cat mai complicat si mai diferit de altele.

Fiecare graffitist/grup de graffitisti are tagg-ul sau.(tagg-ul este un desen propriu pe care numai el/ei il fac). Exista si grupuri anti-graffiti (vedeti in fundul paginii) cum ar fi "Vandal Squad", care a facut un program pe PC numit Graffiti Studio in care faci graffiti pe orice fara a mai "mazgalii" peretii adevarati. Mai nou s-au facut locuri speciale pentru graffiti dar aproape nimeni nu vine pentru ca nu e ilegal. Una din marele firme de graffiti este "Montana". Daca cineva pasionat de asa ceva vrea sa cumpere un spray sau un marker, poate cumpara din Romania de la Rulez.

Etimologie

Cuvântul "graffiti" din limba italiana este pluralul substantivului "graffito", desi forma de singular a devenit obscura si este folosita în istoria artei, cu referire la opere de arta realizate prin zgârierea desenului pe o suprafata. Ambii termenii englezesti provin din italiana, cel mai probabil de la "graffiato", participiul trecut al verbului "graffiare" (a zgâria); "grafferii" antici îsi scrijeleau opera pe pereti, înainte de aparitia spraiului cu vopsea. Aceste cuvinte deriva la rândul lor de la grecescul ??afe?? (graphein), care înseamna "a scrie".

Nu exista înca un echivalent românesc pentru graffiti în acceptiunea moderna a cuvântului, iar termenul englezesc nu este înca adaptat la limba româna. Cu atât mai putin diversii termeni asociati cu acesta nu au o traducere clara.

Istorie

Graffiti antic

Din punct de vedere istoric, termenul "graffiti" se referea initial la inscriptiile, portretele, etc.gasite pe zidurile mormintelor antice sau pe ruine, ca în Catacombele din Roma sau în Pompeii. Sensul cuvântului a evoluat, desemnând acum orice decoratie (inscriptionata pe orice suprafata) care poate fi privita ca vandalism; sau imagini sau scriituri plasate de obicei pe pereti externi si trotuare, fara permisiunea proprietarului. Prin urmare, inscriptiile facute de autorii unui monument nu sunt catalogate ca graffiti.

Primul exemplu cunoscut de "graffiti modern" exista si astazi în orasul antic grecesc Ephesus (în Turcia de azi) si se pare ca face reclama la prostitutie, dupa spusele ghizilor turistici din oras. Consta într-o palma, o forma vaga de inima, o urma de picior si un numar. Acestea indica subtil câti pasi trebuie facuti ca cineva sa gaseasca o curtezana (mâna reprezentând plata).

Romanii gravau graffiti în proprii pereti si monumente, iar exemple ale lucrarilor lor exista de asemena si în Egipt. Eruptia Vezuviului a pastrat graffiti sgâriat pe peretii din Pompeii, si ne ofera o perspectiva directa asupra vietii de strada: latina vulgara, insulte, magie, declaratii de dragoste, mesaje politice. În contrast cu tipicul graffiti-ului modern, alfabete si citate din literatura (în special primul vers din "Eneida" de Virgil) au fost gasite pe peretii din Pompei, fie pentru placerea scriitorului, fie din dorinta de a impresiona, desi anonim, trecatorul prin familiaritatea sa cu literele si literatura.

Villa lui Hadrian din Tivoli, Italia, are de asemenea câteva exemple. Unul dintre ele a rezistat în timp, avertizând: "Cave Canem", care înseamna "Atentie la câine", lânga imaginea câinelui mentionat.

Totusi, nu numai grecii si romanii faceau graffiti: situl mayas din Tikal, Guatemala, contine de asemenea exemple antice. Graffiti produs de vikingi exista în Roma si la Newgrange, în Irlanda.

Graffiti modern

În secolul 20, în special în perioada Celui De-al Doilea Razboi Mondial, 'Kilroy was here' (Kilroy a fost aici) a devenit un graffito celebru, împreuna cu Mr.Chad, o fata doar cu ochii si un nas, rezemat de perete, spunând "What? No [comoditate rara]…? în timpul rationalizarii. Tehnica de lupta a secolului XX a vazut sosirea multor tehnologii aviatice noi, urmate îndeaproape de "airplane graffiti", inclusiv "nose art", facuta faimoasa în timplu Celui De-al Doilea Razboi Mondial.

Începând cu urbanizarea la scara mare a multor zone în jumatatea postbelica a secolului 20, gastile vor marca peretii si alte bunuri publice cu numele bandei prin tag-uri, pentru a-si delimita teritoriul. Pe la sfârsitul secolului XX, tag-urile neasociate unei gasti au devenit mai comune. Artistii graffiti îsi scriau "tag"-ul doar de dragul scrisului, sau ca sa-si consolideze reputatia si prestigiul de "writer" (scriitor) sau artist de graffiti. Primele cazuri documentate de însemnari ilegale create cu un sprai cu vopsea au fost create de un artist numit "Cornbread" din Philadelphia. Spraiul a devenit o caracteristica importanta pentru diferitele stiluri care au urmat.

Terminologie

O serie de cuvinte si expresii au ajuns sa descrie diferite stiluri si aspecte legate de graffiti. Ca toti termenii argotici, expresiile variaza de la zona la zona. Mai jos sunt câtiva termeni folositi în limba engleza:

tag - o semnatura stilizata a unui writer; termenul taggerface referire la o persoana care face tag-uri.

throw-up si bomb - De obicei in stilul bubble sau panel (bubble=un bomb/throw-up foarte rotunjit cu aspect de bule,panel=un bomb/throw-up in stil old school(asemanator literelor de tipar)fara fund la litrera. De obicei are o culoare pentru contur (cum ar fi negru) si una pentru umplere (de exemplu crom (argintiu))Throw-up-ul nu este umplut complet(are un fill dat in graba),bombul este un rheow-up cu fill complet,uneori cu umbre si lumini . Literele sunt usor de executat.

piece (de la masterpiece - capodopera) - un panel sau u whild stile(litere neinteligibile), adesea cu efecte 3D, sageti care dau fluiditate (flow) si directie, multe culori si tranzitii cromatice si alte efecte diverse. Realizarea unui piece necesita mai mult timp decât un throw-up. Cu cât locatia este mai la vedere, iar lucrarea este mai bine executata, cu atât creste respectul pentru writer.

burner - un piece amplu si mai elaborat decât un piece normal. Aceste lucrari sunt realizate de obicei legal, datorita timpului si efortului depuse pentru executarea lor; dar primii writer-ri din New York faceau burner-e ilegal, pe trenuri.

bombing - nu are nici o legatura cu terorismul, ci descrie pictarea cat mai multor suprafete. Pentru aceasta se folosesc de obicei throw-ups (sau bomb-uri), deoarece nu necesita mult timp pentru executie.

to slash' a tag - a taia sau a scrie peste tag-ul cuiva, socotit ca o insulta grava adusa persoanei care a facut tag-ul taiat.

going over - daca un writer merge peste opera altuia, este analog cu o declaratie de razboi writer-ului. Majoritatea grafferilor respecta operele altora, iar regula de baza pentru înlocuirea creatiilor anterioare este urmatoarea: tag - bomb - piece. De asemenea se poate picta peste lucrarile "taiate" deja. Daca cineva încalca aceste reguli, este considerat un "toy" sau pur si simplu o pacoste.

buffing (to buff) - a îndeparta graffiti folosind substante chimice si alte instrumente.

toy - un graffer fara experienta sau fara talent. Writer-ii versati folosesc acest cuvânt ca un termen derizoriu pentru grafferii nou aparuti. Acesti writer-ii de obicei se alatura intr-un grup cu experienta, ca sa vada cum decurge un graffiti.

thrwo-up-r-un graffer care da thrwo-up-uri/bomburi.

Whild stile-r-un graffer care de whild stile-uri.

king/legenda - writer cu un anume respect printre alti grafferi. A detine interiorul (to own the inside) înseamna sa ai majoritatea tag-urilor în interiorul trenurilor, iar a detine exeriorul înseamna ca majoritatea lucrarilor sunt pe exteriorul trenurilor.

Fenomenul graffiti

În anul 1971, publicatia „New York Times” a realizat un material despre fenomenul graffiti care luase nastere pe strazile orasului New York. În acel articol se vorbeste despre un anume „artist graffiti” care semna cu pseudonimul TAKI 183. Identitatea lui nu era cunoscuta, stiindu-se doar ca numele sau era Demetrius si ca numarul 183 ar fi numarul strazii pe care locuia.

În anul 1973, sociologul Hugo Martinez, profesor la City College din New York, a intuit potentialul acestor „artisti ai strazii”, fondând Uniunea Artistilor de Graffiti cu scopul de a promova artistii talentati din lumea graffiti-ului, prin intermediul unor expozitii organizate de Uniune. Articolul din anul 1973 al revistei „New York”, intitulat „Parada graffiti”, semnat de Richard Goldstein, a fost o recunoastere publica a potentialului acestor „artisti ai strazii”.

Începând cu anul 1974 s-a încetatenit stilul caracterizat prin realizarea de peisaje întregi de jur-împrejurul tag-urilor, toate acestea pe suprafata întreaga a metrourilor sau alte mijloace de transport în comun.

Arta graffiti si-a început rapidul declin în anii ’80 când acest fenomen a fost absorbit de partea comerciala si de piata artistica a New York-ului. Anii ’80 au însemnat deci un regres în istoria miscarii graffiti-ului si datorita schimbarilor majore care aveau loc în societatea americana. Cocaina a început a fi folosita tot mai des, iar traficul de droguri a dus la achizitionarea armelor de foc. Toate aceste elemente se întâlneau pe strazi, viata pe strada devenind din ce în ce mai periculoasa. Pe deasupra, legea a interzis comerciantilor vânzarea vopselelor minorilor, iar comerciantii erau obligati sa depoziteze vopselele în locuri special amenajate, facând astfel furtul din magazine mult mai dificil.

Totodata, bugetul orasului New York destinat stoparii miscarii graffiti s-a marit, de acum înainte parcurile si depourile fiind mult mai bine pazite. Au fost ridicate garduri electrice de protectie, iar orice distrugere cauzata acestora era prompt reparata. Astfel, multe din zonele preferate ale artistilor graffiti au devenit aproape inaccesibile. Procesul de îndepartare al desenelor graffiti din New York a luat o noua amploare, fapt ce a frustrat multi amatori de graffiti. Pe 12 mai 1989, orasul New York a emis o decizie prin care erau scoase din folosinta toate mijloacele de transport în comun care au fost victima miscarii graffiti. Acesta a fost începutul asa-zisului curent al „vagoanelor curate”, prin care se dorea descurajarea „bandelor graffiti” si curatirea orasului.

Dar cu toate aceste interdictii, miscarea graffiti nu a disparut, ci din contra s-a omogenizat, transformându-se într-o goana dupa zone propice realizarii de graffiti. S-au creat bande de tineri care detineau anumite teritorii, marcate prin însusi stilul folosit în desenele graffiti. Lupta pentru pastrarea acestor teritorii a dus la cresterea numarului de acte de violenta, ajungându-se pâna la uzul armelor de foc.

Datorita lipsei vopselei si a pericolului de a sta un timp prea îndelungat la locul unde se faceau desene graffiti, procesul artistic de realizare al tag-urilor a decazut.

Graffiti ca metoda de exprimare a fost utilizata si de generatia muzicii rap. Muzica rap, originara din sudul Bronxului, New York, a aparut la mijlocul anilor ’70 si a fost initial asociata curentului muzical denumit hip-hop. Aceasta miscare a inclus si alte forme de manifestare, precum break dance-ul si arta graffiti. Importarea culturii hip-hop de catre tarile europene a dus si la acapararea valorilor acestei culturi muzicale, printre care si fenomenul graffiti.

Artisti graffiti

Primii artisti graffiti care au ridicat aceasta miscare la rangul de arta au fost Jean-Michel Basquiat si Keith Haring.

Jean-Michel Basquiat este primul pictor american ale carui opere au aparut sub forma unor graffiti pe strazile, metrourile si pe garniturile de vagoane din transportul în comun ale New York-ului. Basquiat a fost cel mai de succes dintre asa-numitii „artisti ai strazii”, lucrarile lui ajungând, în prima parte a anilor ’80, în galeriile orasului New York.

Basquiat s-a nascut în anul 1960, tatal lui fiind originar din Haiti, iar mama sa din Puerto Rico. A crescut în Brooklyn, New York. Cu toate ca nu avea alta educatie în domeniul artei decât cea primita în liceu, el a exploatat plin de energie o gama larga de imagini inspirate de la cartile cu benzi desenate (comic books) pâna la hieroglifele egiptene, de la lucrarile artistului spaniol Pablo Picasso, pâna la cele realizate de copii. De asemenea a combinat imagini inspirate din arta populara africana, caraibeana si europeana.

Basquiat si-a început cariera – ilegala – de pictor de graffiti, pe strazile New York-ului, împreuna cu colegul sau de liceu, Al Diaz. Pseudonimul folosit de Basquiat pentru semnarea tag-urilor era SAMO. Dar, pâna în 1979, colaborarea sa cu Diaz a luat sfârsit, Basquiat asociindu-se cu artisti si muzicieni din partea de est a Manhattan-ului. A început de asemenea sa picteze tablouri.

Trecrea rapida din anonimatul de pe strazi în vizorul opiniei publice si a artistilor a avut loc în anii ’80 când a fost selectat de Colab, o asociatie a artistilor, sa colaboreze la organizarea unui spectacol în Times Square. El a pictat unul din peretii expozitiei, folosind deopotriva tuburi de spray si pensule. Basquiat ajunge sa fie adorat de catre comunitatea bogata a artistilor din centrul New York-ului, care sustinea ca opera sa este manifestarea unui „geniu primitiv”. Cu toate acestea, au existat voci care au afirmat ca anumite cercuri au dorit doar sa-i exploateze talentele native.

Basquiat a fost de asemenea admirat si de artistii new yorkezi Keith Haring si Kenny Sharf, care doreau sa integreze asa-zisa „arta a strazii” în opera lor. În anii 1983 si 1984, Basquiat a colaborat la realizarea mai multor tablouri cu artistul american Andy Warhol si artistul italian Francesco Clemente.

Operele viu colorate si de mari dimensiuni ale lui Basquiat combinau expresionismul abstract american cu diverse imagini, din care nu lipseau schelete si câini, care se regasesc din plin în întreaga sa opera graffiti. Lucrarile sale de la începutul anilor ’80 cuprind o varietate larga de subiecte, de la cranii, la desene aduse în semn de tribut unor vedete ale sportului si jazz-ului.

La început deosebit de productiv, Basquiat a devenit nedemn de încredere sub stresul cauzat de faima pe care a dobândit-o. Cu toate ca a încercat sa se lase de obiceiul de a consuma heroina, Jean-Michel Basquiat a murit în urma unei supradoze în atelierul sau din Manhattan, în anul 1988, la vârsta de numai 27 de ani.

Keith Haring este un pictor american al carui simplu stil simbolistic de pictura, reprezentat prin câini, bebelasi si figurine dansând, i-a adus recunoastere internationala în anii ’80.

Haring s-a nascut în anul 1958 si a copilarit în Kutztown, Pennsylvania. A urmat cursurile Scolii de Arte din Pittsburgh, Pennsylvania si-a deschis prima expozitie în anul 1978, la Centru de arte din Pittsburgh. În anul 1977, dupa ce a audiat discursul artistului bulgaro-american Christo, referitor la crearea unor lucrari de dimensiuni mari pentru a fi expuse în natura, Haring s-a decis sa creeze lucrari destinate locurilor publice. În anul 1978, el s-a mutat în orasul New York, unde a urmat cursurile Scolii de Arte Vizuale (pâna în anul 1979).

Haring a devenit interesat de contururile groase, caracteristice artei graffiti realizata în metrourile americane, împrietenindu-se cu asa-numitul „copil graffiti” Jean-Michel Basquiat. În anul 1979, Haring decupeaza titluri din ziare pentru a le reasambla, creând titluri false, precum „Regan ucis de un politist erou”, apoi le-a împrastiat pe peretii si panourile publicitare ale orasului. Aceste imagini erau desenate fie cu carioci groase negre, fie cu creta alba. Eforturile sale l-au facut faimos în rândul new yorkezilor, dar a si fost de mai multe ori arestat pentru aceasta activitate „artistica” a sa.

Înainte de a se impune în circuitul galeriilor, Harings a realizat tag-uri care se refera la culturile nascute din benzile desenate si din universul lui Walt Disney. Expozitia sa din anul 1982, deschisa la prestigioasa Galerie Tony Shafrazi din New York a avut un succes enorm, practic lansându-l în noua sa cariera de artist graffiti.

Opera lui Haring s-a inspirat din diverse surse: din opera artistului american Andy Warhol si alti asemenea artisti reprezentanti ai miscarii pop, din ritmul si miscarile dansurilor africane, cubaneze si ale stilului hip-hop si din curentul afro-cubanez al picturilor pe corp. În anul 1987, Haring a pictat liniile si simbolurile caracteristice stilului sau pe propriul sau corp iar apoi s-a lasat fotografiat în Times Square din New York. El a decorat, de asemenea, corpul solistului american Grace Jones si al dansatorului american Bill T. Jones.

Haring a realizat graffiti în diverse locuri ale lumii, incluzând Statele Unite, Europa si Australia. Câteva dintre aceste lucrari au supravietuit timpului (de exemplu, cea de pe peretele depozitului Muzeului Stedelijk din Amsterdam, Olanda, realizat în anul 1986), dar altele au fost distruse (precum cea realizata pe Zidul Berlinului în Germania, tot în anul 1986).

În anul 1986, ca o reactie împotriva elitismului din lumea artistilor, Haring a deschis în New York Pop Shop, un magazin care vindea suveniruri create de el. Desenele bizare, dar pline de energie, ale lui Haring au fost aplicate pe o gama larga de produse, de la tricouri pâna la un balon, în anul 1989.

În anul 1988, Haring a aflat ca sufera de sindromul imunodeficitar dobândit (SIDA), iar în urmatorii doi ani si-a canalizat energia în educarea publicului cu privire la virusul HIV si la pericolul consumului de droguri. Keith Haring a murit în anul 1990, întrând alaturi de colegul sau de breasla Jean-Michel Basquiat în istoria miscarii graffiti din lume.

Dupa moartea celor doi „parinti” ai graffiti-ului, aceasta arta a continuat, într-o masura mai mare sau mai mica, sa influenteze societatea contemporana. Elocvent este filmul „Free Willy” (regizor Simon Wincer), realizat în anul 1993, unde, vizând fenomenul graffiti, regizorul ne face partasii unei prietenii ciudate dintre un baietel si o balena. Personajul principal Jesse (interpretat de Jason James Richter) este prins desenând graffiti pe peretii unui parc (semn al revoltei tinerei generatii). Fiind constrând sa îndeparteze desenele, îl întâlneste pe Willy, o balena Orca, ultima achizitie a acvariului parcului, împreuna cu care va porni într-o frumoasa aventura.

Miscarii graffiti i s-au dedicat si alti artisti americani, cum ar fi Aaron Siskind (1903-1991), Cy Twombly (n.1928), Raymond Saunders (n.1934) si Julian Schnabel (n.1951). În anul 1996, Schnabel a regizat filmul, intitulat sugestiv, „Basquiat”, în care prezinta viata celui de care a se leaga pentru prima data arta graffiti ca expresie urbana a New York-ului anilor ’70.

Unii artisti au început sa foloseasca tot mai mult programele de calculator pentru a crea o arta care pune sub semnul întrebarii propria sa existenta. În anul 1997, artistul american Peter Halley a instalat la Muzeul de Arte Moderne din New York un computer prin intermediul caruia spectatorii puteau schimba imaginile si culorile pe care artistul le-a creat. Acest eveniment a ridicat o sumedenie de întrebari: Ce este opera de arta? Este imaginea de pe monitorul calculatorului? Este programul folosit? Iar daca programul este interactiv, atunci cine este artistul? Sau însusi sensul cuvântului artist nu mai corespunde tendintelor contemporane? Acestea sunt doar câteva întrebari la care arta secolului al XX-lea nu a gasit înca raspunsul.

Graffiti in România

În România fenomenul graffiti a aparut în jurul anului 1990, fiind caracterizat prin aceleasi elemente care au fost întâlnite în New York-ul anilor ’70.Artistii primei generatii romanesti:ERPS,SERM,KeRo,NoVA(in UCB),SuFLo(in GBS),MSeR,MISTeR etc.Alte crew-uri LTS, MPK,DCB,BRS,DNK etc.

Situatia legala

Graffiti este predispus la diferite presiuni sociale din partea formelor de arta recunoscute prin popularitate, deoarece apare pe ziduri, cladiri, trenuri,vagoane sau orice alte suprafete accesibile, care nu sunt proprietatea celui care face graffiti. Asta înseamna ca graffiti încorporeaza elemente care sunt vazute foarte rar altundeva. Spraiul cu vopsea si markerele permanente sunt folosite foarte des, iar structura lucrarilor este uneori influentata de nevoia de a o executa rapid, înainte sa fie remarcata de autoritati.

În efortul de a reduce vandalismul, unele orase au desemnat ziduri sau zone exclusiv pentru folosul artistilor de graffiti. Unii au sugerat ca aceasta descurajeaza vandalismul de rând, însa încurajeaza artistii sa îsi faca treaba nestingheriti si sa produca arta deosebita, fara sa se teama sa fie prinsi sau arestati pentru vandalism sau încalcarea proprietatii private.

Multi oameni privesc graffiti ca pe o pacoste, sau ca pe un vandalism costisitor, care necesita repararea proprietatii vandalizate. Poate fi privit ca o problema de calitate a vietii, si multi oameni considera ca prezenta graffiti-ului contribuie la o stare generala de frica de infractiuni. Unii cred ca aceasta stare de degradare încurajeaza mai departe vandalismul si promoveaza un mediu care poate duce la delicte mai serioase.

Autoritatile trateaza de obicei graffiti ca pe o crima minora, însa cu penalitati destul de variate.